Adevărul despre animalul de companie care naște cele mai multe controverse. Care este adevărata față a pisicilor

Pisicile din ziua de astăzi, pe care mulți dintre noi le alegem ca animale de companie, au evoluat dintr-o specie extrem de solitară, pisica sălbatică africană. Aceste pisici au fost domesticite în colonii, unde ele au găsit adăpost și hrană la discreție.

Capacitatea lor de a trăi în grupuri sociale a fost exploatată de oameni timp de mii de ani. Înainte de a-și da seama că pisicile pot fi animale de companie foarte bune, acestea au fost folosite pentru că aveau capacitatea de a scăpa comunitățile de rozătoarele care distrugrau culturile de cereale.

În prezent, pisicile sunt una dintre cele mai populare specii de animale de companie din lume. Numai în Marea Britanie există peste 10 milioane de persoane care trăiesc în casă cu o pisică, ceea ce înseamnă că un sfert dintre gospodăriile britanice dețin cel puțin o pisică.

Este clar, deci, că pisicile au o serie de caracteristici în comun cu alte specii de animale de companie. Ele sunt capabile să satisfacă nevoia oamenilor de a avea o legătură puternică cu un animal, oferindu-le stăpânilor sprijin social și emoțional. Iar această legătură este, cu siguranță, una puternică, având în vedere că oamenii ajung să accepte comportamentele nedorite ale felinelor, cum ar fi inclinația către vânarea și uciderea altor animale – șoareci sau păsări.

Pisicile nu au fost la fel de studiate din punct de vedere comportamental ca ceilalți cei mai buni prieteni ai omului, câinii. Totuși, s-a demonstrat că și pisicile sunt capabile să stabilească legături puternice cu stăpânii lor, cu toate că nu îndeplinesc rolul de apărare pe care îl au, de cele mai multe ori, câinii.

Chiar dacă se știe că pisicile preferă, în general, să interacționeze cu stăpânii lor decât să o facă cu străinii, comportamentul lor variază. Calitatea interacțiunii pisică-om poate fi influențată de sexul stăpânului, vârsta acestuia și de timpul pe care îl petrec cei doi împreună. Se pare că pisicle stabilesc cele mai puternice relații cu femeile adulte. Diferențele de comportament dintre femei și bărbați pot explica acest fapt. De exemplu, se pare că bărbații interacționează mai bine cu pisicile în timp ce stau așezați, iar femeile tind să interacționeze mai bine cu felinele atunci când stau așezate la nivelul lor.

Adulții au obiceiul să strige pisicile înainte să interacționeze cu ele, lăsându-le acestora din urmă timp să decidă dacă răspund chemării sau nu. De partea cealaltă, copiii, în special băieții, se apropie direct de pisică, fiind un comportament netolerat de pisicile extrem de individualiste. Dacă pisica inițiază interacțiunea, s-a dovedit că aceasta durează mai mult.

Pisicile pot fi extrem de independente sau extrem de atașate.

Potrivit cercetării, pisicile care au avut tați prietenoși și atașați în copilărie vor fi și ele mai prietenoase la maturitate, în timp ce cele care nu au avut parte de un asemenea tip de tați, nu vor avea o atitudine prietenoasă. De asemenea, rasa pisicii joacă un rol extrem de important. Stăpânii de siameze și persane au mărturisit că acestea sunt mult mai afectuoase decât pisicle de rasă comună, de exemplu.

Totodată, faptul că unele pisici preferă compania omului în locul mâncării este o descoperire care contrazice crezul învechit conform căruia pisicile îi consideră pe oameni sclavii lor.

Deci, sunt piscile niște ființe reci? Răspunsul la această întrebare nu este unul simplu. Pisicile au capacitatea de a fi foarte afectuoase cu stăpânii lor, însă acest lucru depinde foarte mult de predispozițiile lor genetice și de experiențele pe care acestea le-au avut cu oamenii atunci când erau doar niște pui.